ANII MATURITĂȚII ȘI ULTIMELE CREAȚII 

După război, Enescu a continuat turneele în Europa și Statele Unite, dirijând orchestre prestigioase. Activitatea sa pedagogică a avut un impact semnificativ, având elevi renumiți precum Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin, care l-a considerat pe Enescu „una din veritabilele minuni ale lumii”. 

În 1936, a avut loc premiera operei „Oedip” la Paris, cu un succes răsunător. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a rămas în București, încurajând creațiile muzicienilor români și dirijând intens. 

În 1946, Enescu a întreprins un turneu în URSS și, ulterior, în Statele Unite, stabilindu-se la Paris în semn de protest față de regimul comunist din România. Printre ultimele sale creații se numără Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2, poemul simfonic Vox Maris op. 31 și Simfonia de cameră op. 33.